PAGINA DE POEME

 

​

​

​LACRIMA DE JOI

 

​

​Întorc capul spre stânga – Nimeni
Întorc privirea spre dreapta – Nimeni
Şi totuşi cineva în spatele meu
acolo
face semne disperate
mute
cufundate în umbra-sclavă a trupului purtat prin lumină
cineva face semne disperate
pe care nu le pot auzi
aşa cum nu aud nici picăturile de rouă
căzute pe zimţii miresmelor
dintre snopii de ţărână

​
semne pe care nu le pot vedea
aşa cum nu pot vedea pasul cocostârcului
pe făgaşul săpat de alunecarea
unei veri pe lângă aroma altei veri
uitate
ca trecerea trenurilor prin acelaşi tunel
pe linii paralele
desenate cu pana unui ecou

​

​Întorc privirea spre stânga – Nimeni
Întorc capul spre dreapta – Nimeni
Cineva în spatele meu
face în continuare semne disperate
care-mi săgetează carnea
sângele
semne pe care nu le-nţeleg
semne-sunete dintr-o limbă străveche
încercuite cu aer
ca nişte cearcăne de lună

​
Cineva face semne disperate şi
nu mă pot întoarce
să-l ajut
Dacă-l vedeţi spuneţi-mi numele lui
noul nume cu care a fost
înveşmântat mai zilele trecute
- o să-i răsădesc
vocalele consoanele
tăcerile
în ogorul de maci
ori
în ţarina de lângă mormintele strămoşilor
la margini de râu
printre sălciile toamnei

​

​crângul care va creşte acolo îi va nemuri
strigătul mut
şi-l va dezlega de blestem

​
Dacă-l vedeţi
spuneţi-mi
Încă nu e târziu -
şi eu aştept în fiecare seară
pe aceeaşi dungă de orizont
până la mijirea vântului iernatec
Aştept spuneţi-mi
vă rog

​

 





POÈME EN BEAU-BLEU

Au Grand Anonime – le Poète

Lumière
de la lumière de ton sang m’enveloppe
metisse me tue
la lumière rémanente de tes os
autrement me vertèbre princièrement
on dirait que mes yeux dès maintenant
aprendraient la couleur de l’essence

ta caresse – bleue salamandre
de groseiller rouge et de bourgeons sauvages
m’est sortilège et cuirasse de plasma
attachée au-devant de la chair et au-délà d’elle
parole-braise en paraboles
pour le hibou gravi sur l’epaule de la lune

la marée du silence clepsydre en bleu
de bas en haut de haut en bas
m’absorbe me déborde
comme l’océan de ton noyau en pulsion
cloche qui sonne le tocsin bleu
de la dechirante prière retable absent
mon amour en beau-bleu

Version française de VIRGIL BULAT







THE EIGHTH DAY

​

“… and dust from dust and
life from life and sleep…”

words arrows roots for eagles
beings of the last genesis move blindly
in the gardens of the isle
mermaids still wait for Ullyses’s
shadow

deepening in one’s self
secret weapon of the mal-aimé/ trop-aimé
the coast full of steps looking for their cloud
a sign of the wounded crane
earth splits into fire splinters
his sight can no longer grasp it
constellations begun from chaos
conceive black holes of the time
the stairs get lost amidst the mirror of blood
and is silent the dream’s beast

all of a sudden in the light leaf out
the seven arms of the heart



English version by Dan Brudaşcu









ALBERO RECISO LA MIA OMBRA

​

“Fa tardi
Arrivo dopo aver suonato
la campana della Luna“

S. Hishiyama​

​
Piano i passi di brace del mio sangue
si sono dispersi
perché disperso è il mio sangue!
La voce cresciuta nella mia ombra
è albero reciso
perché un albero reciso
è questa mia ombra!

Ma soltanto un bianco uccello
può toccarmi
con l’ala del tuo nome



traduzione dal romeno di Stefan Damian